Home > Fotbal > Povestea Cupei Campionilor Europeni câstigată de Steaua în 1986

Povestea Cupei Campionilor Europeni câstigată de Steaua în 1986


Au trecut 34 de ani de când Steaua București cucerea Cupa Campionilor Europeni, performanță unică în istoria fotbalului românesc. Este cea mai mare realizare obținută vreodată de o echipă românească de club.

Avantajul echipelor românești după Tragedia de la Heysel

Pe 29 Mai 1985, pe stadionul “Heysel” din Bruxelles, la finala Cupei Campionilor dintre Liverpool și Juventus, fanii englezilor au sărit gardul de protecție dintre ei și suporterii italieni, oblingându-i pe aceștia să fugă din stadion. Îmbulzeala creată a dus la prăbușirea unui perete de susținere al stadionului, fapt ce a dus la decesul a 39 de suporteri italieni și a altor 600 de răniți. 

Ca rezultat, toate cluburile engleze au fost sancționate de UEFA cu excluderea din competițiile europene pe o perioadă de cinci ani. Această suspendare avea să vină în momentul în care cele două rivale de pe Merseyside, Liverpool și Everton erau câstigătoarele Cupei Campionilor (Liverpool 1984) și Cupei Cupelor ( Everton 1985). 

Suspendarea britanicilor, care în mare parte dominau fotbalul în avele vremuri, din competițiile europene avea să fie un avantaj pentru celelalte țări din Europa, și implicit și pentru Steaua și Universitatea Craiova, reprezentantele României în Cupele Europene, în sezonul 1985/1986.

După cum avem să vedem, Steaua avea să profite din plin.

Drumul spre finală

Steaua a început în Septembrie 1985, în turul I contra danezilor de la Vejle Boldklub. Pe terenul danezilor, scorul a fost egal, după ce Marin Radu a marcat pentru 1-1, in minutul 87. Returul din Ghencea a fost însă la discreția Stelei care s-a impus cu 4-1,prin golurile marcate de Pițurcă (min. 8), Bölöni (min. 34), Balint (min.51) și Tudorel Stoica (min. 74). 

În turul secund, Steaua a dat peste ungurii de la Honved Budapesta. Roș-albaștrii au pierdut meciul tur din Ungaria (0-1). Meciul retur, la fel ca și cel contra danezilor, a reprezentat un nou galop de sănătate pentru steliști, care s-au impus din nou cu scorul de 4-1. Golurile formației din Ghencea au fost marcate de Pițurcă (min 1), Lăcătuș (min 35), Bărbulescu (min 46) și Majearu (min 52). 

Sferturile de finală i-a adus în fața roș-albastrilor pe finlandezii de la Kuusysi Lahti. De această dată primul meci s-a disputat în Ghencea și s-a încheiat cu scor alb, 0-0. Returul din Finlanda a fost și el fără goluri timp de 87 de minute. Însă, Pițurcă a evitat prelungirile și a adus calificarea echipei sale când mai erau doar trei minute de joc. 

În semifinale Steaua s-a duelat cu Anderlecht Bruxelles. Meciul tur, disputat în deplasare a fost pierdut de militari cu scorul de 1-0. Totuși, la meciul retur, într-o atmosferă incendiară făcută de cei peste 30.000 de spectatori prezenți pe Ghencea, Steaua s-a impus la scor de neprezentare, obținând calificarea în marea finală. Golurile au fost marcate de Pițurcă (min. 4, 71) și Balint (min.23).

Cei 13 magnifici

Steaua avea să întâlnească în marea finală de la Sevilla pe FCBarcelona , cel mai puternic și mai de temut adversar de până atunci. Echipa de start aleasă de Emerich Ienei, secondat de Anghel Iordănescu (care a și intrat pe teren pe parcursul meciului), a fost următoarea: 

Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Majearu, Balan (Iordanescu, min. 72), Boloni, Balint – Lacatus, Piturca (Marin Radu, min. 111).

La mijlocul terenului, titularul de drept Tudorel Stoica a fost suspendat pentru finală, iar în locul său a fost preferat Lucică Bălan.

Barcelona a trimis pe teren următoarea formulă: Urruti – Gerardo, Migueli, Alexanko, Julio Alberto – Marcos, Munoz, Schuster (Moratalla, min. 85), Pedraza – Archibald (PichiAlonso, min. 100), Carrasco. Antrenor: Terry Venables

Eroul de la Sevilla

Timp de 120 de minute, meciul a fost unul intens, cele două echipe luptând de la egal la egal, neobservându-se vreo diferență între cele două. Din păcate, această luptă, în care cele două echipe s-au contracarat reciproc la centrul terenului a dus la un meci sărac în faze de poartă, astfel finala fiind considerată de mulți ca cea mai urâtă din istoria competiției. 

După terminarea celor 90 de minute și a celor două reprize de prelungiri s-a trecut la executarea loviturilor de departajare. 

Primii patru executanți, Majearu, Alexanko, Boloni și Pedraza nu au reușit să îi învingă pe cei doi portari. Lăcătuș a fost cel care a transformat prima lovitură de la 11 metri, cu un șut sub transversală. Duckadam și-a continuat seria paradelor și l-a blocat la următoarea lovitură și pe Alonso. Balint a majorat scorul la 2-0, executându-l fără probleme pe Urruti. Duckadam a apărat și cel de al patrulea penalty în fața lui Marcos și a adus Cupa Campionilor Europeni în Ghencea. Portarul arădean a realizat o performanță extraordinară și nemaiîntâlnită până atunci în fotbalul mondial, reușind să pareze patru lovituri de departajare consecutive, fiind astfel eroul principal al celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc.

+ posts

Lasa un raspuns

17 − five =